Optimizare SEO

SEO vine de la Search Engine Optimization, în românește optimizare pentru motoarele de căutare. Este munca prin care un site ajunge să apară în rezultatele Google atunci când cineva caută ceva ce tu vinzi, fără să îți știe firma și fără să fi auzit de tine.

Într-o pagină de rezultate sunt două feluri de apariții. Sus stau uneori reclamele, marcate cu eticheta Sponsorizat, unde se plătește pentru fiecare clic. Sub ele stau rezultatele obișnuite, numite organice sau naturale, unde nu se plătește nimic către Google, iar locul se câștigă. SEO se ocupă doar de a doua categorie.

Diferența practică este simplă. Reclama se oprește în ziua în care nu mai plătești. Poziția organică rămâne și continuă să aducă vizitatori și după ce lucrul la ea s-a oprit, atât timp cât nu te depășește cineva.

Dacă abia acum îți construiești site-ul, partea tehnică de SEO intră deja în proiect. Vezi ce cuprinde la creare site de prezentare.

Google descrie propria funcționare în trei etape, în ordinea aceasta. Merită știute, pentru că un site se poate bloca în oricare dintre ele, iar simptomul este mereu același: nu apari nicăieri.

• Descoperirea, în engleză crawling: niște programe automate ale Google, numite împreună Googlebot, umblă prin internet și cer pagini de pe servere. Verifică întâi într-un fișier numit robots.txt dacă au voie, apoi citesc legăturile din pagină ca să afle ce alte adrese există
• Indexarea, în engleză indexing: Google se uită la ce conține pagina, textul, imaginile, legăturile, și o memorează într-o bază de date uriașă numită index. O pagină descoperită nu este automat și indexată
• Servirea rezultatelor, în engleză serving: când cineva caută ceva, Google scoate din index paginile potrivite și le pune în ordine. Ordinea aceea este clasarea, iar despre ea este vorba când se spune că vrei să fii pe prima pagină

Vestea bună, spusă chiar de Google: de regulă nu trebuie să faci nimic special în afară de a publica site-ul pe internet. Marea majoritate a site-urilor sunt găsite singure, pentru că Googlebot ajunge la ele urmând legături din alte pagini pe care le-a văzut deja.

Ca să verifici dacă ești deja acolo, caută în Google site:numelesiteului.ro, exact așa, fără spațiu după două puncte. Îți arată paginile tale pe care Google le are în index. Dacă nu apare niciuna, ai o problemă de descoperire sau de indexare, nu una de clasare, și se rezolvă altfel.

Ajută două lucruri: un fișier sitemap.xml, adică o listă a adreselor pe care le consideri importante, trimisă în Search Console, și legături primite de la alte site-uri reale. Sitemap-ul nu garantează indexarea, dar scurtează drumul.

Un lucru la care se greșește des: nu bloca din robots.txt fișierele de stil și de cod ale site-ului. Google avertizează explicit că, dacă ascunzi componentele care compun site-ul, s-ar putea să nu îți poată înțelege paginile.

O pagină de internet este, la bază, un fișier text scris în HTML. HTML este limbajul în care sunt marcate părțile paginii: acesta este un titlu, acesta este un paragraf, aceasta este o imagine, aceasta este o legătură către altă pagină. Când browserul primește HTML-ul, are deja tot textul în mână și îl poate afișa. Google la fel.

CSS este al doilea limbaj și se ocupă doar de aspect: culori, mărimi, așezare în pagină. Nu adaugă și nu scoate text.

JavaScript este al treilea și este singurul dintre ele care este un limbaj de programare adevărat. Rulează în browserul vizitatorului, după ce pagina a sosit, și poate schimba orice: poate adăuga text care nu era, poate ascunde secțiuni, poate cere date de pe alt server, poate construi din nimic o pagină întreagă. De el țin lucrurile care se mișcă și reacționează: un slider, o hartă, un filtru de produse, un coș care se actualizează fără reîncărcarea paginii.

Diferența care contează pentru SEO este exact aceasta: textul scris în HTML există din prima clipă, iar textul adăugat de JavaScript există abia după ce codul a apucat să ruleze fără erori. Pentru un om cu telefon bun, diferența este de o fracțiune de secundă. Pentru Google, poate fi diferența dintre a fi indexat și a nu fi.

Pentru site-urile care folosesc JavaScript, între descoperire și indexare Google mai face un pas, numit afișare sau rendering: deschide pagina într-un browser fără ecran, lasă codul să ruleze și abia apoi se uită la ce a rezultat.

Pasul acesta nu se întâmplă imediat. Pagina intră într-un rând de așteptare, iar Google spune limpede în documentația sa că poate sta acolo câteva secunde, dar că poate dura și mai mult. Până se ajunge la ea, Google știe despre pagina ta doar ce scria în HTML-ul trimis de server.

De aici vine regula după care construim: tot ce trebuie găsit, adică textele importante, titlurile, legăturile și datele de contact, se trimite gata scris de pe server, nu se adaugă mai târziu din browser.

Poți verifica orice site, inclusiv acesta: clic dreapta pe pagină, apoi Vizualizare sursă pagină. Dacă găsești acolo textul pe care îl vezi pe ecran, este trimis de server. Dacă găsești o pagină aproape goală și câteva linii care încarcă fișiere, este construit în browser.

Dacă un fișier de cod lipsește, dă eroare sau este blocat din robots.txt, omul vede o pagină goală și Google indexează exact acea pagină goală. Nu primești niciun avertisment. În rezultate apari cu un titlu și nimic sub el.

Aceeași regulă se aplică textelor ascunse în componente web sau în zone care se construiesc doar după un clic. Google o spune direct: dacă un conținut nu este vizibil în HTML-ul rezultat după afișare, nu poate fi indexat.

Nu înseamnă că JavaScript este interzis, nici că un site făcut în React sau în Vue este condamnat. Înseamnă că textul pentru care vrei să te clasezi nu are voie să depindă de el. Un site poate trimite conținutul gata scris de pe server și să folosească JavaScript doar pentru părțile care chiar au nevoie de interacțiune.

Google descoperă pagini noi urmând legăturile din paginile pe care le are deja. Ca să le poată urma, ele trebuie să fie legături în sensul propriu al cuvântului: elementul HTML numit a, cu un atribut href care conține adresa paginii.

Un buton care duce în altă parte prin cod, o casetă pe care se poate da clic sau un meniu care funcționează doar cu JavaScript nu sunt legături pentru Google. Paginile din spatele lor pot rămâne nedescoperite ani la rând, chiar dacă orice om le vede și le folosește fără probleme.

• Fiecare legătură din meniu și din conținut este un a href către o adresă reală
• Adrese normale, nu adrese cu diez care schimbă conținutul fără să schimbe pagina
• Pentru site-urile care se comportă ca o aplicație, navigarea se face prin History API, mecanismul care schimbă adevărata adresă din bara browserului
• Legăturile către paginile importante există în HTML de la început, nu apar după un clic
• Legături interne între paginile înrudite, ca Google să înțeleagă ce ține de ce

În pagina de rezultate, un site are la dispoziție trei rânduri ca să convingă. Rândul de sus, albastru și subliniat, vine din titlul paginii, elementul title din HTML. Textul gri de sub el se numește fragment, în engleză snippet.

Google recomandă titluri unice pentru fiecare pagină, clare, scurte și care descriu exact ce se află în pagină. Poți include numele firmei sau orașul, dacă ajută omul să înțeleagă unde ajunge.

Fragmentul gri este ales de Google din conținutul paginii, deci controlul asupra lui vine din felul în care scrii textul. Poți sugera o variantă prin meta descriere, un rezumat scurt și unic pentru fiecare pagină, dar rămâne o sugestie: Google o folosește când i se pare potrivită pentru căutarea făcută și scoate altceva din pagină când nu.

Google recomandă ca titlul și meta descrierea să vină din HTML-ul trimis de server, nu să fie adăugate ulterior din JavaScript. Așa le punem.

La fiecare pagină cerută, serverul răspunde și cu un număr pe care omul nu îl vede, dar pe care Google îl citește. 200 înseamnă că totul este în regulă, 404 înseamnă că pagina nu există, 401 înseamnă că trebuie să te autentifici ca să o vezi.

Problema apare la site-urile care afișează un mesaj de tipul Pagina nu a fost găsită, dar răspund în continuare cu 200. Google numește asta soft 404, adică o pagină stricată care se pretinde bună. Rezultatul este că adrese greșite ajung în index și consumă din atenția limitată pe care Google o alocă site-ului tău.

Există și o capcană semnalată de Google la eticheta noindex, cea prin care ceri ca o pagină să nu apară în rezultate. Dacă vrei ca o pagină să fie indexată, eticheta nu are voie să existe în HTML-ul inițial, nici măcar dacă un cod o șterge o clipă mai târziu: văzând-o, Google poate renunța la afișare, deci nu apucă să vadă ștergerea.

Ai văzut în Google rezultate cu stele, cu preț, cu adresa firmei, cu durata unei rețete, sau cu întrebări care se desfac chiar în pagina de rezultate. Nu sunt un privilegiu cumpărat și nu apar din întâmplare. În spatele lor stau datele structurate.

Problema pe care o rezolvă este simplă. Un om care citește pagina ta înțelege singur că 4,8 sunt stele, că 350 de lei este un preț și că Str. Minerului 23 este o adresă. Un program nu are cum să fie sigur. Datele structurate sunt un mic bloc de text, ascuns în pagină, în care scrii pe șleau: aceasta este o firmă, o cheamă așa, aceasta este adresa ei, acesta este serviciul, acesta este prețul.

schema.org este dicționarul comun în care se scrie acest bloc. Este un vocabular public, creat în 2011 de Google împreună cu Microsoft, Yahoo și Yandex, tocmai ca fiecare motor de căutare să nu ceară alt format. Acolo sunt definite tipurile și numele lor: Organization pentru o firmă, LocalBusiness pentru una cu sediu fizic, Product pentru un produs, Recipe pentru o rețetă, și așa mai departe. Când scrii datele structurate, folosești cuvintele din acel dicționar, nu cuvinte inventate de tine.

JSON-LD este forma în care se scrie blocul. Numele vine de la JavaScript Object Notation for Linked Data, dar nu te lăsa speriat de cuvântul JavaScript din el: JSON-LD nu este cod care rulează, ci doar un mod de a scrie o listă de perechi nume și valoare, între acolade. Este formatul recomandat de Google, pentru că stă separat de restul paginii, într-un singur loc, și nu trebuie împrăștiat prin textul vizibil.

Îl scriem pe server, direct în HTML. Motivul este cel din secțiunea despre afișare: ce se adaugă târziu poate fi văzut târziu sau deloc. Se verifică gratuit cu Testul pentru rezultate îmbogățite al Google.

Regula de aur: datele structurate trebuie să descrie exact ce scrie în pagină. Un marcaj care promite stele, prețuri sau întrebări pe care omul nu le găsește după ce dă clic este considerat înșelător și se sancționează. Și încă ceva de reținut: datele structurate nu sunt un factor de clasare. Nu te urcă în rezultate, dar îți pot face rezultatul mai vizibil, ceea ce aduce mai multe clicuri de pe aceeași poziție.

• Organization sau LocalBusiness: cine este firma, unde se află, ce program are, cum se contactează
• Service: ce servicii oferi
• FAQPage: întrebările frecvente, care pot apărea desfăcute direct în rezultate
• BreadcrumbList: firul de navigare, care înlocuiește adresa lungă afișată în rezultat
• Product și Offer: produs, preț, disponibilitate, pentru magazine online
• Article: autor și dată, pentru articole de blog
• Review și AggregateRating: recenzii, sursa stelelor din rezultate

Core Web Vitals sunt trei măsurători prin care Google notează cât de plăcut este site-ul în folosire reală, pe telefoanele oamenilor, nu în laborator. Sunt folosite ca semnal la clasare, dar chiar și fără asta contează: un site lent pierde vizitatorii înainte să apuce să citească ceva.

• LCP: în cât timp apare pe ecran cel mai mare element din capul paginii, de obicei imaginea sau titlul. Sub 2,5 secunde este bine
• INP: cât de repede răspunde pagina când omul dă un clic sau atinge ceva
• CLS: cât de mult sar elementele pe ecran în timp ce pagina se încarcă, adică de câte ori ratezi butonul pentru că s-a mutat
• Imagini în format modern, cu lățime și înălțime declarate în cod, ca pagina să nu sară în timp ce se încarcă
• Încărcare amânată pentru imaginile de mai jos, implementată în felul recomandat de Google, ca să rămână totuși descoperite
• Fișiere de cod cu amprentă în nume, de tipul main.2bb85551.js: numele se schimbă la fiecare modificare, deci browserul și Google nu rămân niciodată cu o versiune veche în memorie

Adresa unei pagini se numește URL. Google recomandă adrese din care se înțelege despre ce e vorba, pentru că apar în rezultate și pentru că oamenii le citesc înainte să dea clic.

O adresă de forma exemplu.ro/servicii/creare-site-prezentare spune totul. Una de forma exemplu.ro/index.php?p=2&id=6772 nu spune nimic, nici omului, nici Google.

Pentru un site românesc scriem adresele în română, fără diacritice, cu liniuță între cuvinte. Nu pentru că un cuvânt cheie în adresă te-ar urca în clasament, Google spune limpede că efectul este minor, ci pentru că adresa este citită de om și trebuie să inspire încredere. Din același motiv adresa nu se mai schimbă după lansare: dacă trebuie totuși schimbată, se pune o redirectare de la cea veche, altfel pierzi tot ce a strâns pagina.

Paginile care țin de același subiect se pun în același director, adică în aceeași bucată de adresă: /servicii/, /blog/, /portofoliu/. Este echivalentul folderelor de pe calculator.

Google spune de ce ajută: îi arată cât de des se schimbă lucrurile într-o anumită parte a site-ului. Paginile dintr-un director cu documente legale se schimbă rar și pot fi vizitate mai rar de Googlebot, cele dintr-un director cu oferte se schimbă des și merită vizitate des.

Pentru tine, avantajul este mai simplu: o structură pe teme se vede în meniu, în firul de navigare și în adrese, iar omul știe în permanență unde se află.

Conținut duplicat înseamnă același text ajuns pe mai multe adrese: cu www și fără www, cu http și cu https, aceeași pagină de produs sub trei categorii, sau o listă cu filtre care generează zeci de adrese cu același conținut.

Prima veste bună, spusă de Google: nu este o încălcare a regulilor și nu există o penalizare pentru conținut duplicat în interiorul site-ului tău. A doua: nici nu merită panică. Problema reală este că Google alege singur care variantă să apară, poate alege alta decât ai vrea, și se irosește din atenția pe care o alocă site-ului.

Se rezolvă în două feluri. Ori redirectezi adresele vechi sau secundare către cea pe care o vrei, ori pui în pagină o adresă canonică, o linie invizibilă prin care spui: adresa oficială a acestui conținut este aceasta. Copierea textelor de pe alte site-uri este cu totul altceva și acolo chiar ai de pierdut.

Google descrie conținutul bun în cuvinte foarte pământene, iar lista lui nu conține nimic tehnic: textul este ușor de citit și bine organizat, conținutul este unic, este actual, și este scris pentru oameni, nu pentru motoare de căutare.

Unic înseamnă că nu îl copiezi de la alții și nici din fișa produsului primită de la furnizor. Actual înseamnă că o pagină cu prețuri din 2019 sau cu o lege care s-a schimbat trebuie corectată, nu lăsată să curgă.

Scris pentru oameni înseamnă că întâi răspunzi la întrebare, apoi vinzi. Cel mai bun test este să te întrebi dacă textul ar fi de folos cuiva chiar dacă motoarele de căutare nu ar exista deloc.

Google mai atrage atenția asupra unui lucru ușor de ratat: oamenii caută același lucru în cuvinte diferite, în funcție de cât se pricep. Unii caută servicii de menaj, alții caută firmă de curățenie, alții caută femeie de serviciu pentru birou. Toți vor același lucru. Textul trebuie să conțină firesc și felul în care vorbesc clienții, nu doar felul în care vorbește domeniul.

Și încă un detaliu de bun simț, pe care Google îl scrie negru pe alb: reclamele și ferestrele care sar peste conținut nu au voie să îl acopere. Dacă omul trebuie să închidă trei lucruri ca să ajungă la text, a plecat deja.

Un cuvânt cheie este pur și simplu ce scrie omul în căsuța de căutare. Atât. Nu este un cuvânt magic care trebuie presărat prin text, iar repetarea lui de treizeci de ori într-o pagină strică mai mult decât ajută.

Ce contează cu adevărat este intenția din spatele căutării. Cine scrie ce este un site de prezentare se documentează și nu cumpără astăzi. Cine scrie firmă creare site prezentare preț București este gata să ceară o ofertă. Al doilea merită pagina ta de serviciu, primul merită un articol care îi răspunde onest și îl conduce mai departe.

De aceea alegem cuvintele după cum vorbesc clienții, nu după cum îți denumești tu serviciile. Firmele scriu soluții digitale integrate, oamenii caută cine îmi face un site.

Imaginile aduc trafic prin căutarea de imagini, dar numai dacă Google înțelege ce e în ele. Nu le vede ca un om: se bazează pe ce scrie în jurul lor și pe textul alternativ.

Textul alternativ, atributul alt, este descrierea scrisă a unei imagini. A fost inventat pentru accesibilitate: este ce citește cu voce tare cititorul de ecran al unui om nevăzător și ce se afișează dacă imaginea nu se încarcă. Google îl folosește ca să înțeleagă imaginea și legătura ei cu pagina. Un singur text, două câștiguri.

• Descrie ce se vede și de ce contează, nu înșira cuvinte cheie: echipa heyweb lucrând la un site, nu creare site București ieftin firma
• Imagini clare, de calitate, așezate lângă textul la care se referă
• Nume de fișier care spune ceva: birou-heyweb-bucuresti.jpg, nu IMG_20240113.jpg
• Dimensiuni declarate în cod, ca pagina să nu sară în timp ce se încarcă
• Formate moderne și încărcare amânată pentru imaginile de mai jos, făcută în felul recomandat de Google, ca să rămână descoperite
• Pentru video, aceleași reguli, plus o pagină proprie pentru fiecare filmare importantă

Legăturile dintre pagini îi dau Google context, iar textul pe care se dă clic, numit text ancoră, îi spune la ce să se aștepte. O legătură scrisă vezi aici nu transmite nimic. Una scrisă vezi ce cuprinde optimizarea SEO transmite tot.

Legăturile primite de la alte site-uri contează, dar nu în felul în care se vinde pe piață. Google spune limpede că PageRank, adică sistemul care numără legăturile, este doar unul dintre multele semnale, nu întregul mecanism. O legătură câștigată dintr-un articol real valorează mai mult decât o sută cumpărate.

Cea mai durabilă formă de promovare rămâne, tot în cuvintele Google, cea din gură în gură: oamenii care îți cunosc site-ul le spun altora despre el. Restul se adaugă: rețele sociale, grupuri profesionale, newsletter către clienții actuali, adresa site-ului pe cărțile de vizită, pe facturi și pe mașină.

Dacă ai o secțiune unde utilizatorii pot pune legături, comentarii sau anunțuri, ele se marchează cu nofollow, adică o etichetă prin care spui Google că nu garantezi pentru ele. Altfel răspunzi tu pentru orice link lasă acolo cineva.

Jumătate din sfaturile de SEO care circulă în România sunt povești rămase din 2010. Google are o listă publică de lucruri care nu contează, iar dacă cineva îți vinde ceva de pe lista asta, ai aflat destul despre el.

• Eticheta meta keywords, în care se înșirau cuvinte cheie în capul paginii: Google spune direct că nu o folosește
• Repetarea cuvintelor cheie prin text: obosește omul, iar Google o tratează ca spam
• Cuvinte cheie în numele domeniului: efectul este minimal. Alege numele după cum sună pentru clienți, nu după algoritm
• Terminația domeniului: .ro, .com sau altceva nu schimbă clasarea, contează doar dacă țintești o anumită țară
• Numărul de cuvinte dintr-un text: nu există o lungime magică, iar lungimea în sine nu clasează
• Subdomeniu sau subdirector: alege după cum îți este mai ușor de administrat, nu pentru SEO
• Ordinea titlurilor de secțiune, H1, H2, H3: contează mult pentru accesibilitate, dar Google spune că pentru clasare nu are importanță dacă sunt folosite în altă ordine
• Conținutul duplicat din interiorul site-ului tău: se rezolvă, dar nu este o penalizare și nu merită insomnii
• E-E-A-T, sigla despre experiență și autoritate: nu este un factor de clasare, ci felul în care Google își descrie propriile criterii de calitate
• Datele structurate ca metodă de a urca în clasament: îți schimbă felul în care arată rezultatul, nu poziția lui

• Indexare: ce pagini vede Google, ce pagini nu vede și de ce
• Comparație între ce vezi tu în browser și ce rămâne din pagină după afișarea făcută de Google
• Legături care nu pot fi urmate, adrese cu diez și pagini rămase izolate
• Coduri de răspuns greșite, soft 404 și etichete noindex puse din greșeală
• Fișiere de cod sau de stil blocate din robots.txt, care strică afișarea
• Viteză și Core Web Vitals, măsurate pe date reale de la utilizatori, nu doar în laborator
• Structura site-ului și legăturile interne
• Titluri, descrieri și titluri de secțiune, pagină cu pagină
• Date structurate și eligibilitatea pentru rezultate îmbogățite
• Conținut duplicat, pagini canibalizate și pagini fără trafic
• Profil de linkuri și mențiuni ale firmei
• Comparație cu primele cinci rezultate pentru căutările tale principale

SEO local se ocupă de căutările în care oamenii caută ceva lângă ei: instalator Sector 3, stomatolog Băneasa, service auto aproape de mine. La ele, Google arată întâi o hartă cu trei firme, abia sub ea rezultatele obișnuite.

Locul acela nu se ocupă cu site-ul, ci cu profilul de firmă pe Google, cel care se completează gratuit și care apare și în Maps. Pentru o firmă care lucrează într-un singur oraș, jumătate din câștig vine de acolo. Este și partea lăsată cel mai des nefăcută.

• Profilul de firmă pe Google, completat corect și verificat
• Nume, adresă și telefon identice peste tot unde apar firma
• Categorii principale și secundare alese pe ce caută clienții
• Date structurate LocalBusiness pe site
• Strategie de recenzii care nu încalcă regulile Google

Nu cumpărăm linkuri și nu înscriem site-ul în directoare de linkuri. Sunt tehnici pe care Google le tratează ca manipulare, iar sancțiunea vine la actualizarea următoare a algoritmului, adesea la un an după ce cineva a încasat banii.

Nu generăm zeci de pagini identice cu numele unui alt oraș în titlu. Google le tratează ca pagini de intrare și le poate scoate din index cu totul.

Nu garantăm poziția întâi. Poziția o decide un algoritm care nu ne aparține și care se schimbă de câteva ori pe an. Orice furnizor care garantează o poziție garantează ceva ce nu poate livra.

Partea tehnică se rezolvă în două până la patru săptămâni și se vede imediat în viteză și în indexare.

Clasarea se mișcă mai încet. Pentru căutări cu concurență mică, primele schimbări apar în șase până la zece săptămâni. Pentru căutări comerciale disputate, între trei și șase luni de lucru constant.

Dacă cineva îți promite prima poziție în două săptămâni, îți promite fie o căutare pe care nu o face nimeni, fie o sancțiune peste un an.

Nimic din ce scrie mai sus nu trebuie crezut pe cuvânt. Google pune la dispoziție uneltele cu care se verifică fiecare afirmație, iar conturile se deschid pe adresa ta de email, nu pe a noastră.

• Search Console: ce căutări îți aduc afișări și clicuri, pe ce poziție medie ești și ce pagini are Google în index
• Inspectarea URL, în Search Console: îți arată pagina exact așa cum a văzut-o Google după afișare, inclusiv erorile de cod întâlnite
• Testul pentru rezultate îmbogățite: verifică datele structurate și îți arată HTML-ul rezultat
• PageSpeed Insights: măsoară Core Web Vitals, atât în laborator, cât și pe date reale de la utilizatorii tăi
• Google Analytics: ce fac oamenii după ce ajung pe site, câți cer o ofertă și de pe ce pagini

• Search Console
• PageSpeed Insights
• Google Analytics
• Rich Results Test